Pagini

Scurtcircuit, filmul. Aceasta NU este o cronică.

Ştiu că poate este neobişnuit să scrii despre un film în care joci, dar... noi actorii suntem nişte specimene mai ciudate☺.

Scurtcircuit este un film regizat de Cătălin Saizescu, un film artistic, inspirat din fapte reale (incendiul de la maternitatea Giuleşti din august 2010), pe care îl puteţi vedea, începând de ieri, în cinematografe.


Am aşteptat mult să vă povestesc despre acest film. Mai exact 2 ani şi jumătate.
Am filmat în vara lui 2015, însărcinată fiind cu Despina (copilul #3). Complet neobişnuit. Nimeni nu distribuie o actriţă însărcinată. Nici măcar puţin însărciantă... eu eram însărciantă în 26-32 săptămâni. Practic, foarte însărcinată. Am fost distribuită în rolul mamei unuia dintre bebeluşii prematuri aflaţi în salonul care a ars. Un rol mic, dar... extrem.



M-a uimit încrederea pe care mi-a acordat-o Cătălin. Am mai lucrat împreună la Se Iubesc, un spectacol de teatru la care am ţinut foarte-foarte mult. Dar, chiar şi aşa, după atâţia ani de nedistribuire, îmi pierdusem puţin (mai mult) încrederea în mine şi speranţa.
Etichetele "cu mulţi copii" ,"bisericoasă" (măcar de-aş fi...) sau " Oana a luat-o razana cu biserica, cu d-astea..."s-au lipit de mine ca marca de scrisoare , purtată de colo-colo prin mica noastră enclavă artistică de câte vreun binevoitor, care avea impresia că ştie exact ce se întâmplă cu viaţa mea şi de ce.
(M-am gândit mult dacă să public paragraful ăsta... până urmă a ales să o fac, ca să mă eliberez de un lucru care mă doare şi pe care voiam să-l spun de mult timp... Gata.)

M-am bucurat enorm. În primul rând pentru că iubesc filmul şi îmi doresc mult să fac film, apoi pentru că rolul ăsta mic urma să fie debutul meu în lungmetrajul românesc, apoi pentru că pe platou aveam să-mi întâlnesc o mulţime de colegi.
Mi-a fost teribil de frică. Ştiu că, în general, filmele care ating asemnea subiecte, riscă foarte mult.

Cătălin Saizescu a riscat, dar a ieşit învingător. Scurtcircuit este un film excepţional. Şi asta mă bucură dublu, pentru că ştiu cât de greu a fost. Câte sacrificii s-au făcut. Câtă muncă....

Un film care nu va lăsa pe nimeni indiferent. Un film atipic pentru peisajul românesc. Un film la care plângi (da, am plâns şi eu deşi ştiam despre ce e vorba şi am fost şi pe platou :D), râzi şi te emoţionezi. Un film care vorbeşte despre probleme sociale majore (lispurile sistemului sanitar, sarcina la adolescente, adopţiile), dar care nu arată cu degetul către nimeni. Pentru că rezolvarea nu este în afara noastră, ci în noi înşine. Nu ne va scaote nimeni din situaţia aceasta... maro, ci vom ieşi "împreună".

Vă invit să urmăriţi trailerul, apoi să vă rezervaţi bilete :D. Nu uitaţi, filmele româneşti rulează foarte puţin în cinematografe!

Profitul din încasări va fi donat pentru achiziţionarea de incubatoare în maternităţile româneşti.
(Ştiaţi că un incubator poate costa 25.000 euro?!).



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu