Caută în blog

Cu gândul la Nicoleta...

26 ianuarie 2018. O zi de iarna cu soare. Eram însãrcinatã cu Irina. Am iesit la o plimbare şi,  asezandu-mã pe o bancã, am deschis Facebook-ul. M-am trezit cu postari despre Nicoleta. Am aflat ca era în stare gravã la spital, dupã ce a fost înjunghiatã în propria grãdiniţã, de propriul soţ. Am citit de mai multe ori. Am întrebat. Am dat search pe Google. 
Speram cã e o confuzie... Poate nu era ea...
Nicoleta pe care o ştiam eu. Blândeţea întruchipatã. Nu eram foarte apropiate (din lipsã de timp), dar am colaborat frumos cu multe ocazii... Orice întâlnire cu ea era o bucurie...
Pe mãsurã ce citeam mi se pãrea imposibil sã fie adevarãrat... 
Douã ore mai târziu am aflat cã Nicoleta nu a rezistat...

Am avut impresia cã îmi pleacã pãmântul de sub picioare... Am început sã plâng necontrolat... 
Nici acum nu mi se leagã gândurile...
Cum?! Cum?! Cum e posibil?! 
O vreme am mai sperat cã poate nu e adevãrat, cã poate nu a murit, cã poate e un zvon prost de pe Facebook... 

Apoi au început ştirile...
Am plâns în continuu, gândindu-mã la copiii ei... Am vrut sã scriu....
Nu am putut.  Nici acum nu pot. Pur şi simplu nu mi se leagã nici gândurile, nici cuvintele... 

Au trecut 6 luni... Azi Nicoleta ar fi împlinit 40 de ani. 
Mâine, la Crayon Club, ne adunãm şi ne amintim de ea. Şi ajutãm. Din dragoste de mamã. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină