Caută în blog

Cu copiii la cumpărături

Știm cu toții cum e, chiar dacă avem copii sau nu. Și toți avem soluții și sfaturi, nu-i așa? :D
Cei care n-au copii, cu siguranță au asistat, cel puțin o dată, la un tantrum printre rafturi și s-au gândit "Copilul meu n-o să facă niciodată așa!" (well, karma is a bitch...)
Cei care au copii, sigur au simțit un nod în stomac când au citit titlul... :D

Cât copilul e mic și unul singur, e mai simplu, mai ales dacă este purtat (babywearingul salvează vieți, v-am spus).
Când copilul crește și mai are frați, lucrurile se complică...
De ce? Pentru că cei mici nu au răbdare și e normal să fie așa. Nici cei mari nu au, mai ales la supermarket. Pentru că strategiile de marketing ale anumitor companii plasează produsele interesante pentru copii exact la nivelul lor. Și de obicei nu sunt cele mai sănătoase sau ieftine lucruri...

Și, ce facem?


Noi evităm pe cât posibil să mergem cu TOȚI cei trei copii (plus unul in utero) la cumpărături în supermarket. În primul rând pentru că eu am ceva probleme de comportament în societate, declanșate de oamenii care SE HOLBEAZĂ la noi și ne numără copiii.
Partea cea mai amuzantă este că aunci când merg eu cu cei trei la cumpărături (de obicei în magazine mai mici), lumea se uită la mine ca la urs. Îmi numără copiii, se simt datori să facă remarci, cum ar fi:
-(deja celebra) Sunt toți trei a dumneavoastră?
-Aveți ajutoare de nădejde! (pentru că de fiecare dată copiii plimbă coșul și ne sfătuim la raft. Le explic de ce cumpărăm un anume produs în locul altuia, le țin și o mică lecție de marketing și publicitate, dacă se ivește ocazia, vorbim despre prețuri și altele).
-Ia uite, trei! (exclamația asta mă năucește de fiecare dată! Mereu am tendința să mă caut, să văd dacă nu cumva mi-a crescut vreo mână în plus sau poate mi-au crescut încă două capete... Altfel nu înețeleg de ce să exclami așa când vezi trei copii...)

Cea mai tare fază, a fost la Mega. Avem unul mic în apropierea casei. Aveam deja 3 copii, iar cel mai mic era purtat în sistem (încă nu mergea). Cei mari plimbau un coșuleț și ne oprisem la raftul cu ouă.
În mod evident, mi-era dificil să mă aplec cu un copil pe mine, așa că cei mari, au luat ouăle din raft și se ciondăneau care să le pună în coș. Le-am atras atenția să le pună cu grijă în coș, căci se pot sparge. Nimic neobișnuit sau ieșit din comun...
Doar că o angajată Mega, care mă mai "inoportunase" cu câteva remarci din cele citate de mai sus, stătea în dreptul nostru și se uita la noi, efectiv, ca la televizor. Am mai stat ceva la raft, am mai cumpărat una-alta, iar ea, cu ochii pe noi... Iar expresia de pe fața ei spunea clar:
"-Ia s-o văd p-asta cum se descurcă cu toți trei... Sparge ouăle?"

Mi s-a întâmplat asta de multe ori... Și am identificat un tipar de comportament.
Atunci când sunt singură cu copiii la cumpărături, oamenii, de cele mai multe ori, mă compătimesc sau se uită la mine cu milă, deznădejde sau chiar repulsie (mai ales dacă sunt nemachiată și îmbărcată mai grunge... )
-Săraca...
De câte ori merge soțul meu cu ei, e vedetă. Un zeu coborât din Olimp. Practic, Apollo însuși.
Am mers de multe ori în spatele lor (în ultima vreme din cauza burții, pentru că nu mai pot ține pasul) și am văzut cu ochii mei:
Femeile se intimidează, li se umezesc ochii (aceleași femei care mă compătimesc pe mine și care mă privesc condescendent) și își dau coate. Sau îi arată și partenerului:
"-Uite, un tătic cu trei!" (se referă la copii, desigur).
De cele mai multe ori, partenerului îi îngheață zâmbetul pe buze...
Dacă sunt două prietene, chicotesc.:
 "-Ce drăguuuț"... Apoi dau cu ochii de mine și li se taie maioneza...
Încerc să înțeleg de ce soțul meu e "oau!", iar eu sunt "săraca...".
Iată, încă o temă de gândire până la următoarea sesiune de shoping, când voi ieși cu toți patru (am născut între timp, articolul e în draft de mai bine de o lună :p).
I'll keep you posted! :D

sursa foto

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină