Caută în blog

Aventurile unei mame în RATB

Aventurile unei mame în RATB este un articol scris acum 6 ani, în luna mai 2011, pe vremea când aveam un singur copil. Copil care la vremea respectivă avea... 6 luni. Foloseam adesea serviciile transportului comun(al), căci la vremea respectivă nu dețineam un autoturism proprietate personală. Am avut parte de multe întâmplări, dar (pentru sănătatea mea mentală) nu le mai țin minte pe toate.

Din păcate, prea puține lucruri s-au schimbat de atunci. Nu spun că nu s-a schimbat nimic, pentru că mă deprim și mă apuc iar să caut posibilități de emigrare în Papua Noua Guinee...
Transportul în comun este o temă recurentă a articolelor mele, pentru că este o eternă și nesecată sursă de inspirație și povești... nemuritoare. 😊

Aventurile unei mame în RATB




Cel mai ciudat în viaţa mea m-am simţit când am ieşit prima oară din casă, după ce am născut, fără copil (am avut o burtă enormă, de care mi-e dor!). Ţin minte că mergeam cu metroul şi mă simţeam fără nici un rost. Încă mai aveam reflexul de a căuta un loc liber la scaunele marcate ca loc rezervat pentru bătrâni şi femei cu copii în braţe, pe care niciodată nu stau bătrâni și/sau femei cu copii în brațe. M-am auto-încadrat la ultima categorie: în burtă sau în braţe, tot aia e....
Și nu mă miram că nu se ridica nimeni. Rareori, în timpul sarcinii, am primit locul în mijloacele de transport în comun. Mai des în metrou, rarisim în 104.

Şi totuşi, nu am putut alcătui profilul călătorului politicos...

M-a pus cu adevărat pe gânduri întrebarea pe care am auzit-o cel mai des :
-”Vreţi să staţi jos?”
Eu răspundeam invariabil şi pe un ton foarte hotărât ”DA ”, ceea ce provoca în interlocutor o mirare demnă de studiu la U.N.A.T.C.
Ce ar fi trebuit să răspund?
-”Nu, mulţumesc, prefer să stau în uşă, că e mai aglomerat...” sau
-”Nu, mulţumesc, aveţi burta mai mare decât a mea...” ?
Am auzit, bineînţeles, deja celebra replică a babelor bucureştene:
-”Da' ce, te-am lăsat eu gravidă?”, retorică cu accente piteştene.

Acum, însă, am trecut la următorul nivel: copilul în cărucior în mijloacele de transport în comun!
În afara faptului că foarte puţini oameni (de această dată majoritatea este formată din femei) te ajută să ridici sau să cobori căruciorul (în vehiculele vechi e destul de complicat pentru că treptele sunt foarte înalte), că de multe ori, şoferul se uită în cealaltă oglindă retrovizoare şi te prinde cu uşile, că pasagerii care ocupă locul special conceput pentru cărucioare şi marcat vizibil în RATB sunt adesea deranjaţi de faptul că trebuie să se mişte, totul e ok.

Experienţa aceasta mă ajută să-mi amintesc fiecare femeie însărcinată/cu copil în braţe/în cărucior căreia nu i-am cedat locul sau pe care nu am ajutat-o....

Și ca să încheiem într-o notă comică, să nu ne gândim la cât de greu se schimbă mentalitățile, vă propun spre vizionare o scenetă cu Dem Rădulescu și Carmen Stănescu, din programul de Revelion al Televiziunii Române. anul 1970, secolul trecut.




VA URMA

Citiți și Viața cu trei copii, episodul 1: Dialog halucinant în autobuz.

Sursa foto

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină