Caută în blog

Ce cred eu despre homeschooling

Nu știu dacă interesează pe cineva ce cred eu despre homeschooling, dar m-am gândit că ar fi o treabă să mai fac și eu niște trafic :)), mai ales că subiectul a captivat oameni din toate cotloanele internetului.

sursa foto
Nu știu alții cum sunt, dar mie mi-a plăcut să învăț. De când mă știu. Îmi amintesc cum m-a învățat mama literele și cum răsfoiam Abecedarul Acela, în vara dinaintea clasei I și citeam ultimele lecții.
Acest fapt a produs un șoc cultural copiilor de la bloc, căci în cartierul Titan, în anul 1988, nu se mai pomeniseră copii care să știe să citească înainte de a merge la școală. Îmi scriam și numele. Ba mai mult, știam să scriu și câteva litere de mână. Pe care mi le arătase tot mama.
(Carevasăzică, am făcut un fel de homeschooling, ba chiar unschooling, pentru că mama nu avea un program stabilit de lecții și activități cu mine și nici nu urma vreo programă...pam-pam!)
Astfel, mi-am câștigat titlul de Tocilară înainte să înceapă școala. (Mai târziu, prin clasa a V-a mi-au spus Ciudata, pentru că obișnuiam să mă plimb și să mă joc singură, obișnuință care a continuat peste veacuri... da, îmi place să stau singură și să fac chestii singură!).
Nu lungesc prea mult povestea relației mele cu școala (dacă intru în detalii scriu un roman), ideile principale sunt următoarele:

  • Am manifestat o înclinație evidentă spre literatură (scriam compuneri deosebite, poezii) încă de prin clasa a III-a, a IV-a și mi-a fot pusă la îndoială originalitatea. Mi s-a reproșat că nu am scris eu compunerile/poeziile, ci le-am copiat.
    Vă dați seama ce înseamnă asta pentru un suflețel de 9-10 ani...
    Am continuat această pasiune paralel cu școala, mergând din clasa a VIII-a la un cenaclu literar.  (în afara școlii)
    Am luat apoi premii bla...bla....
  • În liceu am ajuns de la cenaclu la trupa de teatru (și de-aici mi s-a tras meseria). Practic, am ajuns la profesia mea prin activități EXTRAșcolare, practic, homeschooling.
  • Nu am înțeles matematica până când am făcut meditații ca să pot intra la liceu. Datorită profesorului de meditații, am luat notă mai mare la mate decât la română la examenul de admitere la liceu. Deci, homeschooling.
    (Încă nu înțeleg (și au trecut 20 de ani de atunci, de ce a trebuit să dau o admitere la mate, când eu am optat pentru profil filologie-limbi străine...) 
  • Înainte să dau admitere la actorie, am dat examen la Facultatea Limbi și Literaturi Străine  (franceză-română). M-am pregătit în particular pentru acest examen, evident, informația de la clasă (de profil, atenție!) nefiind nici pe departe suficientă. M-am pregătit doar la franceză, la română am învăat singură, pentru că nu îmi permiteam meditații la două materii. Deci, homeschooling.
  • La școală am suferit mereu pentru că mă număram printre (puținii) copii cu posibilități materiale reduse (mai ales în liceu). Eram foarte complexată din cauza asta și încercam să le demonstrez tuturor că sunt cea mai bine pregătită, în ciuda situației materiale. Lucrul ăsta m-a obosit teribil, iar când școala s-a terminat și nu am mai avut nimic de demonstrat nimănui, m-am prăbușit într-un haos.
Aceasta nu este o pledoarie pentru homeschooling. Vreau doar să subliniez faptul că, în ciuda isteriei generale, TOȚI facem și am făcut homeschooling când eram elevi și chiar acum, cu copiii noștri.
Nu facem noi meditații? Nu ducem noi copiii la activități? Păi, de ce?

Nu ar trebui ca informațiile primite la școală să fie suficiente pentru a trece examenele, testele etc?
Nu ar trebui ca oferta școlară să conțină și activități artistice, sportive, practice etc pentru a-i asigura copilului o dezvoltare armonioasă?
Răspundeți voi, eu mi-am răspuns.

Isteria creată în jurul deciziei Danei Nălbaru și a lui Dragoș Bucur de a-și educa copilul în "sistem homeschooling" este, pentru mine, de neînțeles. Nu voi cita aici articole pe tema asta, cine ce a zis despre (până și prima doamnă s-a pronunțat!), nu vreau să le fac trafic și le puteți găsi și voi cu ușurință.
Mă sperie doar ușurința cu care oamenii emit păreri despre lucruri pe care nu le cunosc și cu câtă ușurință sunt etichetați alți oameni. Și toate acestea se întâmplă (paradoxal) în era tehnologiei.
Pentru prima oară în istoria omenirii, omul are acces nestingherit la informație. Poți afla ORICE informație, în ORICE domeniu. Trebuie doar să cauți (click-click) și să ai discernământ (aici e mai complicat).
Mă mai sperie ferocitatea atacurilor.... (Aoleu, cineva a ieșit din turmă! Să-i dăm în cap, repede, nu cumva să răzbească!), deși, toată lumea înjură sistemul!

Eu am început să mă interesez despre homeschooling acum vreo 4 ani. Pentru că una dintre cele mai grele decizii din viața de părinte mi se pare alegerea școlii pe care o vor frecventa copiii.
Ce să vă spun? Am trecut prin toate fazele. M-am gândit și m-am răzgândit de 1 milion de ori. Homeschoolingul mi se pare un vis frumos. Serios, eu chiar am visat asta, de când eram adolescentă: cum o să stau eu cu copiii mei și o să-i învăț toate lucrurile pe care le știu, ba mai mult, o să învăț împreună cu ei și lucrurile pe care nu le știu!

Dar, evident, am și eu temerile mele, pe care cred că toți părinții le au, fie că fac homeschooling, fie că nu. Cea mai mare teamă a mea este că nu voi face față 'publicului' (știu e, pueril!). Am deja o problemă cu faptul că oameni străini mă întreabă pe stradă dacă toți cei trei copii sunt ai mei, dacă mai facem, cum ne descurcăm și alte asemenea lucruri de o sensibilitate și discreție fără margini. Să mai spun că fac și homeschooling, ar fi bomboana de pe coliva sistemului meu nervos.

Pentru moment, am tras următoarele concluzii: Dana și Dragoș au apăsat un buton roșu și au făcut foarte bine, poate se normalizează lucrurile cât de cât în sectorul învățământ, cu ocazia asta. Nu mă aștept la miracole și la schimbări majore peste noapte, cred că acesta este un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire :).
Toate posturile de televiziune, publicațiile și blogurile ar trebui să le trimită acestor oameni o scrisoare de mulțumire, pentru că au făcut făcut ceva trafic cu știrea asta.
Mai am un an în care mă pot gândi ce formulă educațională abordez cu fiul meu cel mare. Între timp, iau pulsul constant prietenilor cu copii școlari, homeschoolerilor (da, cunosc personal 2 familii care fac asta), frecventez fizic și online grupuri de suport.
Încerc cumva să găsesc echilibrul. Am învățat de-a lungul timpului că  via media, via regia, dar și că acest drum este cel mai greu de găsit și de urmat.
Mi-ar plăcea să-mi împărtășiți gândurile și experiențele voastre, cu siguranță mă vor ajuta în căutări.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină