Caută în blog

Agugu Handmade, povestea unei Învingătoare

După cum v-am anunțat cu ceva vreme în urmă, acest blog are o rubrică nouă, Mama Interviu. Am fost ispirată de mamele din comunitatea Work at Home Moms România și de lucrurile minunate care le ies din mâini, dar nu numai.
Mai jos, veți găsi povestea unor jucării minunate. I-am trimis Ralucăi, creatoarea lor, vreo 5 întrebări. După ce am citit răspunsul ei, mi-am dat seama cât de seci și impersonale erau. (E adevărat, ne cunoaștem doar virtual). Am fost copleșită de răspunsul ei. De sinceritatea ei. Îi mulțumesc încă o dată pentru cadoul pe care ni l-a făcut. O poveste spusă din suflet, Agugu Handmade, povestea unei Învingătoare.
                  Agugu Handmade

Mă uit ce ceva vreme la pagina albă, cu o înșiruire de întrebări.  Le citesc, formulez în minte răspunsuri, ca mai apoi să le reformulez... Citesc întrebările iar! Obsedată de perfecțiune, de ideea lucrului bine făcut, m-am blocat. Și mă gândesc din nou: „Cine sunt?”

...Eram o persoană extrem de activă, cu două joburi, care nu se ferea să se implice într-un proiect nou, de câte ori se ivea ocazia: presa scrisă, PR, marketing, proiecte pe fonduri europene, presa de beauty, agenție pe publicitate...Toate au făcut parte din viața mea la un moment dat, pentru toate m-am dedicat trup și suflet, ore în șir, fără program de masă, fără casă, vacanță sau sărbători.

Apoi au murit bunicii mei și lumea mea s-a năruit. Au murit amândoi odată: bunicul seara, bunica dimineață. I-am îmormântat împreună, cu plânsete, urlete, cu sufletul și inima sfărâmată în mii de bucățele, cu ochii roșii în cap de nesomn și de plânset. Cu sufletul gol și cu ideea că viața nu e dreaptă și că așa ceva NU SE POATE!!!
Ei m-au crescut, m-au învățat alfabetul, adunarea, primele două strofe din "Luceafărul". Ei m-au alinat după ce i-am dat papucii „prietenului" din clasa a 7-a pentru un altul și m-am ales cu buza umflată. Pe ei îi sunam, mai apoi,  la 12 noaptea când plecam de la birou să le povestec despre nu știu ce pitch pe care l-am câștigat cu ideea MEA, pentru medicamentul-minune-ce-vindeca- GARANTAT-diareea-la-bebelusi! Vorbeau cu mine pe speaker, amândoi, în timp ce eu eram pe drum, în taxi, când plecam de la job. Îi lăsam când  ajungeam acasă, pentru ca dimineață să revin: adică pe la un 8, tot în taxi, ca să facem un scurt brainstorming telefonic despre cum și ce aș putea să fac la celălalt job, ca să atrag o sponsorizare. Sau un parteneriat, sau...

Într-o seară, m-a sunat tata să îmi spună că bunicul s-a dus. Apoi m-a trezit din somn, să îmi spună că l-a urmat bunica. Dar nu despre moarte discut acum, ci mă întorc la efectul pe care l-au avut evenimentele asupra mea! Palma asta a vieții, bătaia asta cruntă... Alergam de dimineața până  seara... pentru nimic. Nu aveam nimic. Omul de lângă mine mă înțelegea, ne mutasem de ceva vreme împreună, însă... asta era tot.

Agugu Handmade

Așa că m-am trezit! Am discutat cu jumătatea mea, am mers la psiholog, mi-am luat o perioadă de zile libere... M-am plimbat, am citit. Am plâns. Am dormit.  Mi-am dat seama că nu am prieteni. Am plâns. O lună, două. Apoi mi-am dat demisia. Și apoi am luat-o de la capăt. Am mai plâns un pic. Apoi, am făcut o listă a lucrurilor bune pe care mi le doresc și care doresc să mi se întâmple. Am început să visez. Să creez în mintea mea lucruri, evenimente, campanii - faine și bune. M-am întrebat unde mi-ar plăcea să fiu peste 5 ani, m-am întrebat ce mi-ar fi spus bunicii dacă i-aș fi sunat și le-aș fi povestit ce se întâmplă în viața mea.

Și m-am ridicat. Am făcut un credit, ne-am luat o casă, am făcut nunta. Am transpus  încet-încet planul de pe hârtie în realitate: am întâlnit oameni faini, am creat EtikaMedia, am facut campanii, am căutat clienți, am creat minunății. Chiar și o campanie pe alergii! Apoi... am început să cochetăm cu ideea de a avea un copil! Am plecat în vacanță, am început să visăm în doi... la cum am putea deveni 3... Și minunea... s-a produs!

Am început să iau în greutate, să am erupții mai puternice (când spun erupții gândiți-vă la o chestie ce acoperă tot corpul, cu mâncărimi și/sau dureri, ca atunci când te înțeapă o albină). Ne era foarte teamă ca alergia mea („roadele” stresului, ale căror cauze medicii nu le pot determina), să nu se transmită și la bebe. Din păcate nimeni nu ne putea asigura că așa va fi. Am făcut tot soiul de analize, de teste, de ecografii și... degeaba. Nimeni nu putea spune nimic. Dar slavă Domnului, totul parea O.K.

Dar... cine sunt acum?
Experiența nașterii a fost groaznică pentru mine: nu aveam un ginecolog (și îmi doream o femeie), am tot căutat- am găsit până la urmă o doamnă- Dr. SAI Claudia, care mi s-a părut ok. Era și la Regina Maria (unde aveam abonament, slavă Domnului, mulțumesc soțului) și la spitalul de alergologie Malaxa. Evident, nu știam unde să nasc. La privat era extrem de scump... Ce făceam dacă apăreau complicații? Voiam naștere blânda, bebe în brațe, alăptare. Zâmbete de fericire, cu tati lângă noi.

Vise! La 38 de săptămâni am căzut din RATB și mi-am frânt ambele picioare. Soțul meu mă purta într-un căruț cu rotile de colo-colo, în speranța că cineva poate să-mi ia durerea. Bebe era bine, slava Domnului, dar doctorul m-a programat pentru cezariană a doua zi. La Malaxa.

Cum a fost? Haha! Minunat! Senazațional, cu adevărat o experiență! Să vă povestesc despre reacțiile alergice la analgezice? Despre faptul că am stat fără calmante 3 ore, după ce cineva îmi spintecase burta și scosese de acolo puiul de om? Despre faptul că în salon erau 100 grade și ei aveau impresia că am febră 40 de la operație? Sau despre cum m-au urcat pe masa aia a groazei și m-au crăcănat (cu picioarele rupte, calmate de un amărât de paracetamol și de niște gheață) să vadă cum se prezintă tăietura veche de 5 ore? Despre faptul că ne tratau ca pe niște animale proaste, care erau obligate să „cotizeze”? Sau despre cum erau îndopați micuții cu lapte praf? Ce alăptare? Ce bebe în brațe?! Ce blândețe?!? Vise!

Când am chemat un consultant în alăptare mai aveau un pic și mă luau la bătaie cu toții: asistentele, doctorul de gardă, infirmierele. Am fugit din spital cu puiul de om într-un landou împrumutat de soț de la niște prieteni, cu durere în picioarele frânte, în burta tăiată și tratată cu paracetamol, cu tristețe în sufletul gol și cu un gust amar.

Dar cu mintea curată și plină de vise, încărcată de energie pozitivă, plină de bucurie și de dragoste pentru puiul mic. Încarcată de promisiunea că voi face o mulțime de campanii de informare despre alăptare, babywearing, alergii. Și multe campanii de informare, în general. Căci altfel nu vom putea trăi în țara asta! În ce lume va trăi puiul meu dacă lucrurile nu se vor îmbunătăți? Eram extrem de dornică să schimb lumea asta a mămicilor, a bebelușilor, a vieții de zi cu zi! Plină de speranță: să nu mai pățească și alte mămici ce am pățit eu!

După naștere, a fost foarte, foarte greu. Pentru mine, experiența a fost... să spunem, neplăcută.

De teama depresiei, am început sa croșetez. Mă motivau lucrurile frumoase ce ieșeau din mâinile mele, pentru micuțul meu. Erau hipoalergene, din bumbac natural, certificat, garantat. Nu existau șanse ca el să pățească vreo nenorocire. Slava Domnului, nu era alergic, păstra doar fondul alergic. Apoi soțul m-a încurajat să fac o pagina de facebook: Agugu Handmade și să îmi reiau activitatea de PR.

Agugu Handmade

Croșetam când bebe V. dormea, când îl alăptam, când îl purtam în SSC prin casă. Au luat naștere din mâinile mele multe minunății, dragi tare! De unele nici nu îmi venea să mă despart.

Simțeam nevoia de activitate, parcă nu mai eram eu, parcă nimic nu mai era la fel... parcă tot noul era de fapt ceva negativ... parcă toată lumea asta frumoasă și bună a plecat undeva și nimic nou și bun nu mi se întamplă mie... Așa că am încercat să fac diverse cursuri: ceva ce-mi place: photoshop pentru fotografiile jucăriilor Agugu, croitorie pentru hainutele lor, SEO, pentru promovarea viitorilor clienți. Totul cu grijă multă, online sau nu, de teamă să nu îmi neglijez copilul...

Acum, V. are 1 an si 2 luni. Cine sunt acum? Sunt din nou eu, doar ca în altă variantă. Sunt tot PR și marketing, dar sunt și o femeie îndrăgostită de frumos și de tot ce înseamnă handmade. Sunt creatoarea AguguHandmade, îndrăgostită de joc și jucării. Și de puiul meu năzdrăvan ce fără doar și poate testează cusăturile tuturor jucăriilor. Deh... controlul calității e foooarte important!

Mă gândesc așadar, că toate se întâmplă în viața asta a noastră cu un rost: să nu ne lăsăm influențate de părțile mai puțin plăcute și să ne concetrăm pe cele bune. Să căutam Binele în oameni, Frumosul în orice și, mai ales, să nu încetăm să visăm. 
If you can dream it, you can do it!

3 comentarii:

  1. Pentru mine a fost destul de grea tranziția între ceea ce eram înainte de bebe și ceea ce sunt acum. Parcă descopăr un alt om, un om mai bun.

    Felicitări Raluca! Și eu sunt o mamă casnică, iar povestea ta mă inspiră și mă motivează.
    Felicitări și ție Oana pentru acest articol minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim mult! Vom avea si alte povesti minunate!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere

Totalul afișărilor de pagină