Caută în blog

Clafoutis cu cireşe, un desert tradiţional franțuzesc

Am dat peste reţeta de clafoutis cu cireşe absolut întâmplător, navigând. Îmi amintesc ca nu era sezonul cireşelor şi am rămas cu gândul la acest desert traiţional franțuzesc deosebit.
Trebuie sa recunosc ca am o atracție deosebită față de Franța, de limba şi cultura franceză... aşadar, acest preparat m-a marcat în mod profund şi am tot visat la el.
Nu mai ştiu cât am visat, dar când au apărut cireşele, primul meu gând a fost să fac un clafoutis. Înainte însă, m-am documentat puțin despre originea acestui preparat (din cauza Andreei, care mi-a insuflat pasiunea pentru poveşti culinare)...


Clafoutis îşi are originea în regiunea Limousin din sud estul Franţei, iar numele desertului a fost specificat pe la anul 1864 şi înseamnă "umplut", dacă vine din dialectul occitan sau "fixat cu un cui", dacă mergem pe filiera latină. Exact aşa stau cireşele în prăjiură :).
În mod tradiţional, clafoutis se prepară cu cireşe negre, dar reţeta poate fi preparată şi cu alte fructe: vişine, piersici, caise, mere, pere, prune, fructe de pădure etc, dar în acest caz se numeşte flognarde
Există şi clafoutis cu legume.
Concluzia este că acest preparat este foarte versatil şi extrem de uşor de preparat, iar rezultatul uimitor.
Textura ca de budincă a aluatului şi gustul fructelor se combină într-un mod extrem de armonios.
Dar nu vă mai ţin de vorbă, vă dau reţeta. După îndelungi căutări, am ales să prepar reţeta lui Edith:


Ingrediente:

  • 500 g cireşe (eu am pus ochiometric)
  • 3 ouă
  • 80 gr. zahăr (eu am folosit zahăr brut, iar după cum se vede în fotografie nu am pudrat prăjitura cu zahăr alb, căci l-am dat afară din casă de ceva ani. Aş fi pudrat-o cu puţin zahăr brut pudră, dar mi s-a stricat râşniţa şi n-am avut răbdare să bat la mojar :p. Oricum, e foarte bună și fără.)
  • 100 g făină
  • 200 ml lapte
  • vanilie
  • 1 vârf de cuţin sare (neiodată)
  • 1 linguriţă de unt pentru uns tava.
Mod de preparare:

Sâmburii cireşelor i-am scos cu o agrafă de păr şi nu mi-a luat chair atât de mult timp. În rest am respectat întocmai reţeta:
  1. Am pus cireșele în forma de copt unsă cu unt. Se recomandă o formă cu diametru de maxim 25-26 de cm, dar eu am una rotundă, cu margini detașabile, cu diametru de 28 cm, așa că am am folosit un vas de yena oval. 
  2. Am amestecat ouăle întregi cu zahărul, vanilia, sarea până la omogenizare, apoi am adăugat făina cernută, am amestecat bine, ca să nu facă cocoloaşe, apoi am adăugat laptele puţin câte puţin.
  3. Am obţinut o compoziţie moale, ca cea pentru clătite. Mi-a fost chiar teamă că e prea lichidă, dar... aşa trebuie să fie.
  4. Compoziţia obţinută se toarnă peste cireşe şi se coace în cuptorul bine încins (180 grade) pentru aproximativ 40-45 de minute, până trece testul scobitorii.
Calfoutis se poate servi copiilor de la vârsta de 10 luni (dacă nu aveți istoric alergen în familie), cu condiţia să excludeţi zahărul (aflaţi aici de ce). Puteţi servi acest preparat călduţ sau rece. O cupă de îngheţată (făcută în casă, desigur, s-ar asorta de minune).
Noi am epuizat rapid acest desert, dar îl vom repeta cu siguranţă!


Poftă bună! Abia aştept să-mi spuneţi cum a ieşit!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină