Caută în blog

Mioara, dragostea mea

Bineînțeles că vroiam să scriu de vreo jumătate de an despre cartea Mioarei, dar...

Pe Mioara Grigore și familia ei am cunoscut-o acum 3 sau 4 ani. Auzisem că are cancer și doctorii îi mai dădeau de trăit 3 luni. De vreo 2 ani...



Am aflat apoi că înainte să se îmbolnăvească a fost profesoară de religie și i-am cunoscut cei 5 copii (din care unul cu sindrom Down). Niște îngeri! Apoi am stat de vorbă. Am descoperit în ea și în soțul ei, Viorel (un matematician și șahist de geniu), un umor teribil și o inocență precum cea a copiilor, pe care nu am întâlnit-o decât rarisim la adulții din lume.
Am început să mă gândesc des la ei. Cel mai mult mă măcina întrebarea "cum oare trăiesc copilașii aceia cu gândul că mama lor va muri?". Maria, fata cea mai mare se purta întocmai ca o cloșcă cu frații ei. Îmi dădeau lacrimile de fiecare dată când o vedeam cum își adună frățiorii în jurul ei, ca pe niște puișori.
La un moment dat mi-am zis că Mioara nu va mai muri. N-are cum. Are atâta viață-n ea, în ciuda citostaticelor, tratamentelor, durerilor, chinurilor, deci... e nemuritoare. Și în plus, cum să rămână cei cinci îngeri orfani?

Anul trecut Mioara a publicat o carte: "Cancerul, dragostea mea". Am citit-o pe nerăsuflate, în câteva ore. Am râs și am plâns, uneori în același timp, și am iubit-o și mai tare pe Mioara!
Ce poveste de dragoste fabuloasă! Ce suflete imense!
Cartea a avut mare succes. Mioara a fost premiată de Patriarh și în toamna lui 2014 a reușit să facă un tratament  în valoare de 50.000 de dolari a o clinică din Huston. Banii s-au strâns din donații și atunci am fost sigură că Mioara n-are moarte.

După tratament, ne-am revăzut și am întrebat-o cum se simte.
Cu sfiala ei carcteristică mi-a răspuns:
-Bine, am făcut niște analize, doctorul mi-a spus că mai este o metastază la creier... Slavă Domnului că e numai una!
......
Am vrut demult să scriu despre carte. Să vă îndemn să o citiți și voi, ca să vedeți cât de frumoasă este viața, ce mare minune e dragostea, să aflați și voi, citind cartea, ce mare taină este jertfa!  Dar n-am scris. N-am avut timp... Nu am avut timp să-i spun Mioarei cât de mult o iubesc.

I-am spus ieri, când i-am sărutat mâna. Mă așteptam să fie rece și rigidă, dar nu. Era moale și parfumată. Uitându-mă la ea, pentru ultima oară, văzând-o așa, senină, am fost convinsă că s-a mântuit.
A venit foarte multă lume să-și ia la revdere de la Mioara, ceea ce l-a mângâiat foarte mult pe Viorel*.
Eu m-am bucurat că a plecat așa senină și că nu se mai chinuie, dar gândul la cei cinci îngeri orfani de mamă mă bântuie.

Nu mai știu ce să spun. Puteți să mai citiți voi despre această femeie fabuloasă aici. Găsiți și emisiunile la care a fost invitată, interviurile... Să aveți ce citi când vă apucă supărarea pe viață :)

Dumnezeu să te odihnească în pace, Mioara dragă! Și să te rogi și pentru noi!

*Later edit:
Cei care vor să ajute aceasta familie, o pot face donând în contul RO03 BTRL 04801 20122 5679XX, deschis la Banca Transilvania, Sucurala Piaţa Chibrit, Bucureşti. Titularul de cont este Viorel Grigore.

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce fac copii Mioarei? Dar Viorel Grigore? Cred ca toti care le-au citit povestea au ramas cu senzatia ca sunt inruditi oarecum cu familia Grigore. Si suntem. Duhovniceste! Am dori sa avem vesti despre ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. NU știu exact, dar îmi pot cu ușurință imagina cum e să crești singur 5 copii, din care unul cu nevoi speciale...
      E ciudat, căci de câte ori îi văd, tot aștept să apară și Mioara... Nu mă pot obișnui cu gândul că sunt singuri...
      Dacă puteți să îi ajutați material, o puteți face în contul lui Viorel RO03 BTRL 04801 20122 5679XX, deschis la Banca Transilvania, Sucurala Piaţa Chibrit, Bucureşti. Titularul de cont este Viorel Grigore.
      Dacă nu, pomeniți-i :)

      Ștergere

Totalul afișărilor de pagină